0

Cât va mai rezista supremaţia Valentine’s Day?

14 februarie 2010, dumincă. Pentru mulţi dintre noi, o zi ca oricare alta. Am văzut un buletin de ştiri plin, ca de fiecare dată, de acidente îngrozitoare şi de reportaje cu lume petrecând până dimineaţă în cluburi. Nimic nou…şi totuşi, o sărbătoare importată, Valentine’s Day, a produs din nou agitaţie printre împătimiţii sărbătorilor de acest gen.

Pe Facebook se discuta intens despre rivalitatea dintre Valentine’sDay şi Dragobete. Se sărbătorea „ziua iubirii” la români înainte de buz-ul creat de amiricani? Eu nu îmi amintesc să fi auzit de astfel de ocazii înainte de anii adolescenţei mele, iar pentru un timp, recunosc, Valentine’s Day m-a prims şi pe mine în mreje. Observ, însă, că de câţiva ani, puterea lui Cupidon s-a mai diminuat. Nu de tot, pentru că mulţi preferă să celebreze dragostea conform tradiţiei româneşti, de Dragobete. Alţii amână petrecerea de Valentine’s Day pentru Dragobete şi apoi uită, pentru că sărbătoarea noastră nu este la fel de mediatizată ca a americanilor. Nu mai vezi inimioare şi ciocolate speciale pe la toate standurile, nici căţeluşi de pluş care se atrag spunându-şi „i love you”. Mai există şi unii care nu pleacă urechea la astfel de copilării, pe principiul „dacă vrem, pentru noi e în fiecare zi Valentine’s Day”.

Oricum ar fi percepută, sărbătoarea de Valentine’s Day beneficiază de un marketing perfect. Multă lume se agită în jurul zilei de 14 februarie, multe branduri profită de pe urma „zilei iubirii”, vânzările cresc preţ de câteva zile, iar oamenii manifestă un comportament de „shopping compulsiv”, vorba cântecului. Deci, verigă după verigă, pare că toată lumea are de câştigat. Nu şi dacă înţelegi mecanismul şi ai dori să nu mai vezi / să nu mai auzi din nou aceleaşi texte şi aceleaşi promoţii şi concursuri. Doar că pentru unele branduri, Valentine’s Day este mult prea oportun pentru a nu-l exploata. Aşa că avem de unde alege: excursii romantice de câteva zile către destinaţii exotice, ciocolată „cu dragoste” pe care o oferi în schimbul acelor câteva cuvinte pe care nu îndrăzneşti să le pronunţi şi multe altele. Deşi, faţă de anii anteriori, criza pare că a mai diminuat bugetele de promoţii ale companiilor.

Chiar şi cei anti Valentine’s Day au avut de câştigat: concertele i-au îmbiat pe rockerii neîmblânziţi de puterea lui Cupidon în acest weekend.

Citiţi şi materialul de pe site-ul IAA, pe aceeasşi temă.

0

Prima carte publicitară din România îşi aşteaptă clienţii

Larisa Toader, care a lucrat în ultimii 10 ani pentru agenţii precum Ogilvy, Leo Burnett (prin Starlink), Civitas Global Ketchum) sau Prais Corporate Communications, vrea să lanseze în acest an prima carte publicitară din România, intitulată „Secretele relaţiei cu presa – sfaturi practice şi studii de caz”. Larisa îşi doreşte ca această carte să aibă o dublă utilizare: să ofere companiilor interesate o modalitate neconvenţională de promovare, dar şi să ofere informaţii cu rol de instruire studenţilor şi tinerilor specialişti de relaţii publice.

Coperţile, partea laterală a cărţii, semnul de carte, precum şi unele studii de caz din paginile interioare vor putea fi achiziţionate pe baza valorilor de rate card sau prin licitaţie. Banii obţinuţi din vânzarea spaţiului publicitar vor fi folosiţi pentru tipărirea şi promovarea cărţii, astfel încât preţul de cumpărare al acestei lucrări să fie accesibil tuturor cititorilor.

Despre carte

Lucrarea „Secretele relaţiei cu presa – sfaturi practice şi studii de caz” este primul volum dintr-un proiect mai amplu, intitulat „Buticul de PR”, care îşi propune să ofere cititorilor o prezentare reală a activităţii din agenţiile şi departamentele de relaţii publice, fiind în acelaşi timp un instrument de promovare non-conformistă.

Cartea este scrisă într-un limbaj accesibil, familiar, fără termeni academici, cuprinzând informaţii detaliate despre stilul de lucru şi principalele instrumente folosite în relaţia cu presa. Alături de studiile de caz, în cadrul fiecărui capitol există câte o rubrică specială, cu sfaturi şi soluţii la probleme des întâlnite în activitatea de relaţii publice. La finalul cărţii, va exista un dicţionar al termenilor folosiţi de specialiştii de relaţii publice, precum şi diferite „Exemple de materiale de presă” (comunicat, invitaţie, profil de companie).

Într-unul din capitolele cărţii se vor afla 15 reguli generale de cum să lucrezi cu presa. Întrucât am mai dezbătut acest subiect pe blogul IAA si cred ca e foarte important ca si omul de PR, si jurnalistul, sa cunoasca un limbaj comun, deontologic si benefic celor doua meserii, am sa reproduc aceste reguli scrise de Larisa Toader, urmând ca săptămâna viitoare să puteţi citi pe site-ul IAA.ro un material de opinie amplu al Larisei pe acest subiect.

Cum lucrezi cu presa: 15 reguli generale 

1)      Jurnaliştii sunt oameni!
Prin urmare nu-i trata nici arogant, nici umil sau excesiv de familiar! Tratează-i ca pe nişte profesionişti în domeniul lor de activitate, şi la fel te vor trata şi ei. Aşa cum ţie nu-ţi place ca ceilalţi colegi, care nu au pregătire în domeniul PR-ului, să îţi spună ce să faci, nici tu nu considera că îi cunoşti mai bine meseria, decât şi-o cunoaşte el!

2)      Nu da niciodată informaţii telefonice!
De ce? Pentru că „Verba volant, scripta manet![1]”Adică există întotdeauna posibilitatea ca o informaţie transmisă telefonic să fie înţeleasă greşit, din diverse motive: zgomote de fond, un moment de neatenţie din partea destinatarului, o exprimare greşită din partea intervievatului etc. Motivele transmiterii unei informaţii greşite pot fi multe şi greu de identificat, însă rezultatele pot fi mult mai greu de înlăturat. Chiar dacă instituţia de presă, fiind de bună credinţă, hotărăşte să publice o erată, nu este sigur că întotdeauna cititorii informaţiei greşite vor citi ulterior şi erata. 

3)      Nu certa un jurnalist care a publicat informaţii eronate!
Oricine poate greşi, iar felul în care rezolvi această problemă poate transforma un jurnalist indiferent faţă de compania pe care o reprezinţi, într-un prieten sau într-un duşman. Asigură-te că greşeala a fost reparată, fără a insista în pedepsirea jurnalistului „ticălos”! 

4)      Întotdeauna cere datele de contact ale jurnalistului care te-a contactat telefonic pentru a cere informaţii despre clientul tău!
Nu aştepta să îţi trimită datele de contact printr-un e-mail, ci solicită-le în momentul în care te-a contactat. Trebuie să cunoşti numele, prenumele, adresa de e-mail şi mobilul, astfel încât, ulterior, să poţi afla tot ce te interesează despre acest jurnalist (stilul de scriere, articole importante, domenii de interes, sau ce fel de persoană este – de la sursele pe care le ai în presă). Aceste informaţii îţi vor fi de folos în momentul în care transmiţi solicitarea de presă clientului/ şefului. 

5)      Nu-i promite unui jurnalist că trimiţi răspunsul la solicitarea lui în maximum 1-2 ore, chiar dacă ştii că ai un şef/ client foarte deschis la comunicarea cu presa!
Poate că persoana care trebuie să dea declaraţia este într-o şedinţă sau pur şi simplu nu poate fi contactată în acel moment. Dacă ai promis că dai răspunsul într-o anumită perioadă de timp, este mult mai greu să recunoşti ulterior că, de fapt, nu îţi poţi onora promisiunea. În plus, jurnalistul respectiv probabil şi-a făcut o anumită structură de articol în funcţie de promisiunea ta, iar dacă i-ai încurcat programul, să nu te aştepţi la recunoştinţă din partea sa! 

6)      Nu „uita” de solicitarea de presă şi/ sau de jurnalist!
Indiferent că ai reuşit sau nu să iei legătura cu şeful/ clientul, este foarte important să revii la jurnalist cu un mesaj/ telefon, în care să îi spui dacă reuşeşti să obţii sau nu răspunsul la solicitarea sa şi dacă te încadrezi în deadline[2]. Este o chestiune de bun simţ şi de respect faţă de jurnalist! 

7)      Ţine o evidenţă strictă a solicitărilor „pending[3]” şi răspunsurilor acordate deja jurnaliştilor!
O evidenţă strictă a solicitărilor şi a deadline-urilor pentru fiecare te vor ajuta să nu ratezi şansele de comunicare cu presa oferite şi îţi vor atrage simpatia jurnaliştilor datorită respectării deadline-urilor. Păstrarea informaţiilor oferite deja te va ajuta în pregătirea răspunsurilor la solicitările ulterioare, mai cu seamă datorită faptului că sunt deja aprobate. 

8)      Niciodată nu răspunde la o solicitare media fără aprobarea şefului/ clientului, chiar dacă răspunsul respectiv a mai fost trimis jurnaliştilor!
E posibil ca şeful/ clientul să regrete că a dat în trecut acea informaţie şi să dorească să nu o mai difuzeze în viitor. Din acest motiv, este preferabil chiar să ai aprobarea scrisă a clientului/ şefului, pentru a evita discuţiile ulterioare, mai cu seamă dacă este un subiect sensibil. 

9)      Nu trimite răspunsul la o solicitare media şi la alte publicaţii decât cea care a solicitat informaţiile!
Este o greşeală de neiertat, (echivalentă cu difuzarea strategiei de business a clientului către concurenţă). Ambele te pot costa mai mult decât îţi poţi imagina! Dacă „ai trădat” încrederea jurnalistului în acest fel, cu mare greutate vei mai reuşi să o câştigi! 

10)  Asigură-te că jurnalistul ştie pe cine trebuie să citeze!
Trimite întotdeauna răspunsul împreună cu numele întreg al persoanei care va fi citată, funcţia şi fotografia aprobată de ea; în caz că nu trimiţi o fotografie, jurnalistul va căuta în arhiva proprie şi va publica una care s-ar putea sa nu fie mulţumitoare pentru client/ şef. (în caz că persoana citată este bărbat, e posibil să nu acorde importanţă acestui aspect, dar dacă este femeie, publicarea unei fotografii nepotrivite se poate transforma într-un adevărat dezastru, manifestat prin mustrări sau chiar prin pierderea clientului). 

11)  Nu te enerva pe jurnalist!
Dacă, după ce „ţi-ai dat sufletul” să obţii anumite informaţii, ţi-ai bătut şeful la cap să îţi aprobe răspunsul şi ai căutat 2 ore prin arhiva firmei pentru cea mai potrivită fotografie, descoperi a doua zi că declaraţia nu a apărut, evită prima reacţie – aceea de a pune mâna pe telefon şi „a-l face cu ou şi oţet” pe jurnalistul care te-a pus la muncă inutil! E o reacţie greşită, deşi poate îndreptăţită! De cele mai multe ori nu este vina jurnalistului! Ca şi tine, şi el are şefi şi, de cele mai multe ori, planurile lui nu se potrivesc cu cele ale şefului. Poate el a dorit, cu bună credinţă, să realizeze un material, însă i-a venit ordin „de sus” să realizeze altul, în funcţie de „necesităţile” de moment ale Redactorului Şef sau ale patronului trustului, sau în funcţie de ceea ce s-a decis la şedinţa de redacţie. Eventual, poţi discuta calm cu jurnalistul pentru a afla care au fost motivele care au determinat neapariţia materialului şi dacă vor mai exista şanse să apară ulterior – cu siguranţă vei avea de dat explicaţii clientului/ şefului. 

12)  Evită atitudinea de genul „De ce să fac eu treaba jurnalistului şi el să încaseze banii?”, în momentul în care primeşti o solicitare de presă
Este un sistem de gândire total greşit! Trebuie să vezi fiecare solicitare de presă ca pe o oportunitate de promovare gratuită a companiei. În momentul în care pregăteşti un material de presă bine scris pentru un jurnalist, ai de câştigat de două ori: în primul rând, pentru că îi uşurezi munca jurnalistului, astfel că poate folosi paragrafe întregi din răspunsul tău; prin urmare, ţi-l apropii foarte mult, iar pe viitor, când va trebui să scrie despre industria din care face parte compania ta/ clientul tău, cu siguranţă îţi va cere părerea, deci compania va fi recunoscută ca specialist în domeniul său de activitate. În al doilea rând, la fel de important, îţi promovezi compania/ clientul în presă, pentru că un material bine scris poate fi publicat integral. 

13)  Nu cere niciodată să vezi materialul scris de jurnalist,  înainte de a fi publicat!
Este una dintre cele mai mari greşeli, care îţi pot submina relaţia cu presa! Cum ar fi dacă un jurnalist ţi-ar cere să vadă comunicatul de presă pe care intenţionezi să îl trimiţi, ca să se asigure că are informaţii relevante?! Pe lângă faptul că un jurnalist care se respectă nu va accepta nici un fel de cenzură din partea ta, prin această solicitare îi demonstrezi jurnalistului că nu ai încredere în capacităţile lui. Dacă i-ai transmis, în scris, informaţii clare şi concise, cu siguranţă vor apărea corect şi în materialul scris de jurnalist. Iar dacă un jurnalist hotărăşte el singur să îţi trimită un articol ca să-l verifici (Aleluia!), mulţumeşte-te să te asiguri că informaţia publicată este corectă, fără a încerca să îi schimbi stilul de redactare. 

14)  Cultivă o relaţie informală/ amicală cu jurnaliştii
Acest lucru este foarte uşor de făcut, pentru că şi jurnaliştii sunt interesaţi să se împrietenească cu „sursele”. Prin urmare, o relaţie amicală este reciproc avantajoasă! În cadrul întâlnirilor informale poţi afla lucruri deosebit de importante despre jurnalist şi despre publicaţie, atât în ceea ce priveşte domeniul profesional, cât şi cel personal. Toate aceste informaţii te vor ajuta să pregăteşti o comunicare proactivă eficientă cu presa. 

15)  Nu te supăra pe un jurnalist care te-a evitat, trimiţându-i solicitarea direct clientului/ şefului!Orice jurnalist a fost învăţat să obţină informaţia cu orice preţ şi să intre pe geam, dacă a fost dat afară pe uşă! Prin urmare, dacă şi-a dat seama că cea mai scurtă cale de a obţine o informaţie este aceea de a apela la directorul general, cu siguranţă te va ocoli mereu. În acest caz greşeală nu este a jurnalistului, ci a clientului/ şefului care ar trebui să instituie anumite reguli de comunicare cu presa şi să le respecte.

[1]. “Vorba zboară, scrisul rămâne”!, proverb latin

[2] Termen limită până la care trebuie finalizat un proeict

[3] Care aşteaptă o rezolvare.

0

Absolvenţii Modulului I a Şcolii IAA au petrecut până dimineaţă

Petrecerea de absolvire a studenţilor din seria a 4-a a Modulului I din cadrul Şcolii IAA de Marketing şi Comunicare a avut loc joi seara, 23 iulie, în clubul El Comandante.

Aceştia au primit, la începutul serii, diplomele de absolvire, care au fost înmânate de Felix Tătaru, Preşedintele IAA România. S-au ţinut câteva discursuri de sfârşit, profesorii Şcolii IAA luând, pe rând, cuvântul.

Victor Dobre, Director Executiv al IAA România, dar şi profesor la cursul de Comunicare din cadrul Şcolii IAA, a rezumat impresia sa generală despre această generaţie de absolvenţi, dar a dat şi feedback pe temele finale. Vizibil emoţionat, Victor Dobre a menţionat că sediul IAA va avea întotdeauna uşile deschise pentru foştii studenţi şi că relaţiile de prietenie construite în decurs de cinci luni să continue şi în viaţa profesională.

Apoi, au luat cuvântul profesorii Şcolii + Dan Petre (D&D Research), Afrodita Blasius (Bridge Communication), Mirela Angelescu (DDB Bucureşti), Cristina Gheorghe (The Network). Toţi au felicitat proaspeţii absolvenţi, le-au mulţumit pentru feedback-urile constructive oferite la curs, care le vor oferi direcţii de a îmbunătăţi formatul Şcolii, unic în lume în acest moment, şi i-au invitat ca, pe viitor, să urmeze cursurile Modulului II, care se adresează persoanelor din middle management.

Nici studenţii nu au fost mai prejos. În semn al preţuirii şi respectului pe care i-l poartă, nu s-au ţinut discursuri, în schimb fiecare profesor a fost “răsplătit” cu câte un portret caricatură, semnate de Cezar Petry Reacţiile au fost pe măsură!

Petrecerea a început, deci, şi a ţinut până la o anumită oră din noapte, destul de nepotrivită sculatului de dimineaţă pentru a ajunge la serviciu. N-am auzit, însă, să se fii plâns cineva, iar din câte ştiu eu, toţi absolvenţii Şcolii sunt la muncă azi, probabil cu gândul la atmosfera grozavă de aseară.

3

Michael Jackson, un brand al tuturor timpurilor

Dacă aş avea timp, aş scrie despre ce a însemnat brandul Michael Jackson în lume, nu numai în industria muzicii pop. I-aş dedica şi un seminar de o zi, dar poate m-aş mulţumi măcar cu o întâlnire între fani, în care să ascultăm şi să dansăm pe muzica lui.

N-am fost fan Michael Jackson, dar i-am apreciat de foarte mult timp muzica şi geniul cu care a revoluţionat industria de videoclipuri muzicale. Încă mi se pare că videoclipurile melodiilor lui sunt unele dintre cele mai reuşite şi mai relevante de până acum şi cât a evoluat tehnologia între timp…

În seara asta am citit câte ceva despre el, mi s-a făcut dor de melodiile lui şi am ascultat câteva de pe YouTube. Le-am privit şi ascultat ca şi când m-aş fi uitat la un film: Thriller, In the closet, Remember the time, Liberian Girl, Rock with you sunt geniale ca idee de videoclip. Toate sunt nişte poveşti captivante (mai puţin ultima).

Urmărind videoclipul de la Thriller mi-am adus aminte că am văzut tot pe YouTube cum unii au reprodus celebrul dans la nuntă.

Plimbându-mă pe celebrul bulevad La Croisette din Cannes, în seara asta am auzit la multe terase muzica lui Michael, subiectul fiind pe buzele tuturor, iar în faţa Palatului Festivalurilor, un grup de tineri dansau pe muzica lui. S-a strâns lumea, s-a aplaudat. A fost emoţionant. Aseară, când am aflat vestea morţii lui Michael, mai târziu decât majoritatea lumii, mă aflam cu un grup la clubul Martinez. Unii dintre cei prezenţi aveau lacrimi în ochi. Am ciocnit în cinstea lui. Multă băutură a dat pe afară din pahare…

0

Cel mai tare interviu

Omul din spatele campaniei “The best job in the world”, câştigătoare a două Grand Prix până acum în categoriile PR şi Direct Media, dar şi una dintre favoritele la Titanium & Interated (se va anunţa mâine), Darren McColl, National Strategy & Planning Director la Cumminsnitro Brisbane, povesteşte într-un interviu acordat IAA.ro cum a promovat la nivel internaţional insula Hamilton din Queensland, Australia, într-un dintre cele mai iubite şi mai populare campanii publicitare pentru un brand turistic din lume.

Această campania a bătut-o pe cea a preşedintelui Obama, în categoria PR. Întrebat ce părere are despre această performanţă, McColl, extrem de modest, a spus că ambele campanii au făcut ca această lume să fie un loc mai bun, iar că promovarea unui om politic ca brand este un lucru foarte dificil şi felicită agenţia care s-a ocupat de campania lui Obama pentru ceea ce a făcut.

În curând, tot interviul va fi postat pe IAA.ro.

0

S-au anunţat nominalizările la categoria Film

260 de companii se regăsesc pe shortlistul categoriei Film din cadrul Festivalului Internaţional de Publicitate de la Cannes.

Abia sâmbătă, în cadrul Galei de închidere a festivalului, vom afla câştigătorii acestei categorii, precum şi pe cei ai categoriei Titanium & Integrated. Lista nominalizaţilor pentru această a doua categorie va fi pusă la dispoziţia presei mâine.

2

David Plouffe, despre campania lui Obama

Prezentarea lui Plouffe, Managerul de campanie al preşedintelui american Barack Obama, a fost excepţională! Am remarcat aceeaşi capacitate admirabilă de a susţine un discurs coerent şi aspiraţional ca a preşedintelui Obama. E clar că în acest caz a funcţionat zicala “cine se aseamănă se adună”.

La prezentarea lui Plouffe din cadrul Festivalului Cannes Lions au asistat foarte mulţi oameni, fiind principala atracţie a zilei de azi. Ca să nu mai spun cum a răsunat sala la sfârşitul prezentării sale datorită aplauzelor. S-a stat pe jos, pe lângă uşi, pe unde s-a putut, pentru că fiecare a vrut să îl audă pe cel care a creat campania prezidenţială a celui care a schimbat modul de percepţie al oamenilor asupra politicii.

Voi posta câteva idei din prezentarea lui Plouffe pe IAA.ro. Şi un filmuleţ, care sper să fie disponibil până diseară tot pe site-ul nostru.

0

Echipa Art/Copywriter a agenţiei Grey România a primit bronz la competiţia Young Lions Print

Cannes Young Lions a premiat Grey Bucuresti cu un Bronz acordat echipei formate din Alex Strimbeanu si Gabriel Gherca, pentru un print inovativ. Brief-ul a fost comunicat fiecarei echipe ( Art si Copywriter), care a avut la dispozitie 24 de ore ca sa gaseasca o solutie creativa.

Alex Strimbeanu (27 de ani) este Copywriter la Grey Bucuresti de 2 ani, iar Gabriel Gherca (22 de ani) ni s-a alaturat ca Art acum un an. Pentru a stopa fenomenul braconajului prin descurajarea achizitiei de suveniruri facute din animale, echipa noastra a propus o executie surprinzatoare, foarte apreciata pentru impactul sau.

Lucrarile au fost jurizate de aceeasi echipa care noteaza si sectiunea de Press Lions la Cannes. In aceasta seara, premiul le va fi inmanat oficial celor doi.

De asemenea, agentia Grey Bucuresti a primit doua nominalizari la sectiunea Outdoor Cannes Lions, cu lucrarile Graffiti si Punk, realizate pentru clientul Eastpak. Derulata pe parcursul lunii martie, campania evidentiaza durabilitatea produselor Eastpak printr-o portretizare inside-out, o abordare care merge mai departe de cei 30 de ani garantie pe care ii promite brand-ul.

Echipa care a lucrat la acest proiect este formata din: Bob Toma, Head of Art, Dragos Raicu, Copywriter, Vladimir Taroi, Art Director, Raul Oprea aka Saddo, Ilustrator, Crina Tenovici, Senior Account Manager, Alina Buzatu, Strategic Planner, Claudiu Dobrita, Creative Director.

0

Kofi Annan îşi exprimă susţinerea pentru campania “Hopenhagen”

Lansată ieri la iniţiativa Naţiunilor Unite şi IAA, campania despre schimbările climatice intitulată sugestiv “Hopenhagen” este susţinută puternic de Kofi Annan, secretul general al Naţiunilor Unite. Acesta le-a transmis delegaţilor festivalului Cannes Lions să se alăture iniţiativei globale şi să semneze o petiţie prin care să ceară ca la conferinţa din decembrie de la Copenhaga să se ia măsuri în favoarea locuitorilor acestei planete.

Intraţi şi voi pe www.hopenhagen.org.

0

Leo Burnett, premiată la Cannes Lions 2009

Leo Burnett a câştigat un Leu de bronz la categoria Media pentru campania “The Dinosaur Exhibition” (client Muzeul Antipa). Anul acesta, până la acest moment, Leo Burnett este singura agenţie românească premiată.

Sperăm sa mai vină premii. La ediţia de anul trecut, România nu a obţinut niciun premiu la Cannes, iar acum doi ani s-au câştigat două premii: un bronz şi un argint (de GMP, respectiv Starcom).

S-au mai anunţat, între timp, şi laureaţii categoriei Cyber, dar din păcate presa are embargo de publicare a informaţiei până la ora 21:00. Atât vă pot spune deocamdată: nu avem agenţii româneşti pe lista câştigătorilor.