5

Vreau să mă împrietenesc cu social media: asl pls

Fac parte din rândul celor care au privit cu reticenţă reţelele sociale şi care au făcut cunoştinţă cu ele timid şi treptat, deşi sunt generaţia care a experimentat cu mare încântare MIRC-ul. Primul blog pe care l-am ţinut era pe Yahoo 360 şi îl consideram mai mult un fel de jurnal, gândindu-mă prea puţin că şi alţii au acces la el. Când am primit primele comentarii mai acide m-am speriat şi, de atunci, de fiecare dată când vroiam să postez ceva, mă gândeam cine şi de ce m-ar putea ataca. Mai târziu, am început să scriu articole ce au fost publicate în print şi online. Atunci să te ţii comentarii! Cu timpul, însă, m-am obişnuit. Flickr şi Picasa au urmat la rând, pentru a ţine legătura cu prietenii. Twitter mi s-a părut intereasant pentru o vreme, apoi m-am plictisit. Youtube este un fel de Google pentru mine. Faza Facebook ţine de ceva timp şi încă învăţ lucruri noi, pentru că m-am hotărât să aprofundez mecanismele lui mai mult decât a rămâne la simplele postări aducătoare de prieteni noi şi comentarii haioase.

Eu sunt om de content, aşa îmi place să mă prezint, în sensul că dacă îmi dai 10 cuvinte, pot să fac un text în care să le includ pe toate, spunând o poveste într-un mod destul de concis. Cred că poveştile şi nevoia de interacţiune dintre oameni au dus la apariţia reţelelor sociale şi au început să producă schimbări radicale în domenii precum media, PR sau advertising. Nothing will be the same again.

Citind despre social media şi luând parte la evenimente de profil, am ajuns la concluzia că nu sunt singura care nu are informaţii complete despre modul în care acestea se folosesc. Poate de aceea toţi specialiştii în domeniu (încă puţini la noi) ne îndeamnă să experiementăm, chiar greşind uneori. Aşa că experimentez pe barba mea, cum se spune. Mă joc pe cele câteva conturi pe care le administrez, pentru că încă îmi permit acest lucru. Mă uit la follower, număr de comentarii, retweet-uri, refferal-uri. Ştiu că aceştia nu sunt indicatori de business, dar cred că acele companii prezente pe reţele sociale nu îşi propun neapărat să îşi crească vânzările (unii specialişti spun că nici nu ar trebui să-şi propună astfel de lucruri), ci se axează pe comunitate, interactivitate şi crearea unui ataşament faţă de companie. Alţii, din contră, cred că prezenţa unei companii în social media nu se justifică din punct de vedere al investiţiei în resurse şi timp dacă obiectivul nu este acela de a genera profit.

Când sunt bani la mijloc şi cineva vrea să scoată mai mulţi, investind în social media, se schimbă lucrurile. Atunci începem să auzim de „cost reduction” şi „revenue generation” şi ni se cere ROI. Pentru că nu am fost bună la economie sau matematică, am cercetat termenul şi am descoperit că aceasta este modalitatea de a afla dacă social media marketingul şi-a atins obiectivele, astfel încât să justifice costurile şi are următoatea formulă: ROI = (X – Y) / Y, unde X este o valoarea finală şi Y este valoarea de pornire. Am făcut şi un exerciţiu aplicat: dacă aş investi 6 lei şi aş scoate 24, profitul este (24 -6 ) / 6 = de 3 ori investiţia iniţială. Deci acesta ar fi un rezultat bunişor pentru oamenii care au banu’, cum s-ar zice.

Încerc să mă pun în locul celui care alocă bugete într-o campanie. De ce mi-ar da mie o parte din buget ca să-l cheltuiec pe social media? Care sunt obiectivele pe care vrea să le atingă – cred că asta ar fi o primă întrebare relevantă. Ce vrea, mai concret: vrea ca acea companie să fie pomenită foarte des în sociale media pentru a câştiga notorietate, sau poate vrea posturi de calitate adresate unui target bine ales. Indicatorii de succes trebuie definiţi din start şi, totodată, trebuie realizată o cercetare pentru a investiga baza de plecare înainte de lansarea unei campanii de social media.

Potrivit cercetării mele, fluxul unei investiţii ar arăta cam aşa: 1. Investiţie, 2. Acţiune, 3. Reacţia clienţilor, followerilor etc, 4. Impact non financiar, 5. Impact financiar. Impactul non financiar îl putem măsura prin cuantificarea numărului de menţionări al numelui organizaţiei, menţionare care se poate împărţi în contexte asociate cu sentimente: pozitive, negative sau neutre.

Pentru a ne apropia însă de o evaluare a ROI-ului folosirii social media ar trebui să avem în vedere FRY:
Frequency - cât de des interacţionează organizaţia cu clienţii şi cât de des interacţioneaza clienţii cu organizaţia, cuantificare făcută în final în numărul de tranzacţii,
Reach - numărul de persoane pe care le atinge social media, cuantificare făcută în cele din urmă în numărul de persoane de la care s-au generat acele tranzacţii,
Yield - valoarea medie pe tranzacţie.

Câţiva indici care pot fi măsuraţi în social media şi la care m-am uitat până acum sunt: nr de vizionări ale unui articol, nr. de comentarii la un articol, nr. de vizualizări ale unui clip video, nr. de ratings, nr. de like-uri pe Facebook la poze sau articole, nr. de fani, nr. de abonaţi la RSS, rata de creştere a abonaţilor sau fanilor,  traficul trimis pe site, etc.

Pe lângă aceştia, mai există programe ce pot fi folosite gratis, precum Google Analytics, care oferă informaţii importante despre vizitatorii blogului, refferal, timp petrecut pe pagini, content, etc.

A avea profil pe mai multe reţele sociale se poate justifica pentru foarte multe companii în ziua de azi. Nu este vorba doar despre prezenţă online şi o nouă oportunitate de a vorbi despre produse, pentru că dacă se urmăreşte doar acest lucru, totul va sfârşi într-un monolog. Se irosesc timp şi bani în van. Informaţiile care reies dintr-o activitate pe social media făcută bine sunt extrem de importante, pot aduce plus valoare şi pot face ca serviciile unei companii să se îmbunătăţească, pentru că toţi ne dorim să interacţionăm cu oameni care dau feedback, care ne împărtăşesc lucrurile care le plac sau care îi enervează. Mie personal îmi plac oamenii şi profilurile de companii sau produse care povestesc experienţe de viaţă, care te fac părtaş la evenimente din viaţa lor, care îţi cer sfatul şi care se interesează de mine. Nu contează “mărimea” brandului, în sensul că ok, poate Coca Cola are notorietate mai mare şi strânge fani sau comentarii mai repede decât Prânzul din Caserolă, dar ambele au “appeal” la o persoană aşa cum sunt eu, interesată de ceea ce mănâncă. Sunt sigură că din punct de vedere al bugetelor, cele două nu pot fi comparate, dar cred că social media oferă o mare deschidere, o mare şansă atât companiilor mari, cât şi celor mici, care pot face abstracţie de decalajul de notorietate sau de experienţă pe piaţă.  

Oricum, trebuie să ţinem cont de faptul că Facebook are în acest moment 1.000.000 de utilizatori activi în România şi creşterea este de 50.000 pe săptămână. Deci este un mediu ce nu poate fi ignorat.

Voi ce părere aveţi, ar trebui să fie companiile prezente pe reţele sociale? Dacă da, cum v-ar plăcea să vi se adreseze, pentru a vă “împrieteni”?

0

Cât va mai rezista supremaţia Valentine’s Day?

14 februarie 2010, dumincă. Pentru mulţi dintre noi, o zi ca oricare alta. Am văzut un buletin de ştiri plin, ca de fiecare dată, de acidente îngrozitoare şi de reportaje cu lume petrecând până dimineaţă în cluburi. Nimic nou…şi totuşi, o sărbătoare importată, Valentine’s Day, a produs din nou agitaţie printre împătimiţii sărbătorilor de acest gen.

Pe Facebook se discuta intens despre rivalitatea dintre Valentine’sDay şi Dragobete. Se sărbătorea „ziua iubirii” la români înainte de buz-ul creat de amiricani? Eu nu îmi amintesc să fi auzit de astfel de ocazii înainte de anii adolescenţei mele, iar pentru un timp, recunosc, Valentine’s Day m-a prims şi pe mine în mreje. Observ, însă, că de câţiva ani, puterea lui Cupidon s-a mai diminuat. Nu de tot, pentru că mulţi preferă să celebreze dragostea conform tradiţiei româneşti, de Dragobete. Alţii amână petrecerea de Valentine’s Day pentru Dragobete şi apoi uită, pentru că sărbătoarea noastră nu este la fel de mediatizată ca a americanilor. Nu mai vezi inimioare şi ciocolate speciale pe la toate standurile, nici căţeluşi de pluş care se atrag spunându-şi „i love you”. Mai există şi unii care nu pleacă urechea la astfel de copilării, pe principiul „dacă vrem, pentru noi e în fiecare zi Valentine’s Day”.

Oricum ar fi percepută, sărbătoarea de Valentine’s Day beneficiază de un marketing perfect. Multă lume se agită în jurul zilei de 14 februarie, multe branduri profită de pe urma „zilei iubirii”, vânzările cresc preţ de câteva zile, iar oamenii manifestă un comportament de „shopping compulsiv”, vorba cântecului. Deci, verigă după verigă, pare că toată lumea are de câştigat. Nu şi dacă înţelegi mecanismul şi ai dori să nu mai vezi / să nu mai auzi din nou aceleaşi texte şi aceleaşi promoţii şi concursuri. Doar că pentru unele branduri, Valentine’s Day este mult prea oportun pentru a nu-l exploata. Aşa că avem de unde alege: excursii romantice de câteva zile către destinaţii exotice, ciocolată „cu dragoste” pe care o oferi în schimbul acelor câteva cuvinte pe care nu îndrăzneşti să le pronunţi şi multe altele. Deşi, faţă de anii anteriori, criza pare că a mai diminuat bugetele de promoţii ale companiilor.

Chiar şi cei anti Valentine’s Day au avut de câştigat: concertele i-au îmbiat pe rockerii neîmblânziţi de puterea lui Cupidon în acest weekend.

Citiţi şi materialul de pe site-ul IAA, pe aceeasşi temă.

0

Prima carte publicitară din România îşi aşteaptă clienţii

Larisa Toader, care a lucrat în ultimii 10 ani pentru agenţii precum Ogilvy, Leo Burnett (prin Starlink), Civitas Global Ketchum) sau Prais Corporate Communications, vrea să lanseze în acest an prima carte publicitară din România, intitulată „Secretele relaţiei cu presa – sfaturi practice şi studii de caz”. Larisa îşi doreşte ca această carte să aibă o dublă utilizare: să ofere companiilor interesate o modalitate neconvenţională de promovare, dar şi să ofere informaţii cu rol de instruire studenţilor şi tinerilor specialişti de relaţii publice.

Coperţile, partea laterală a cărţii, semnul de carte, precum şi unele studii de caz din paginile interioare vor putea fi achiziţionate pe baza valorilor de rate card sau prin licitaţie. Banii obţinuţi din vânzarea spaţiului publicitar vor fi folosiţi pentru tipărirea şi promovarea cărţii, astfel încât preţul de cumpărare al acestei lucrări să fie accesibil tuturor cititorilor.

Despre carte

Lucrarea „Secretele relaţiei cu presa – sfaturi practice şi studii de caz” este primul volum dintr-un proiect mai amplu, intitulat „Buticul de PR”, care îşi propune să ofere cititorilor o prezentare reală a activităţii din agenţiile şi departamentele de relaţii publice, fiind în acelaşi timp un instrument de promovare non-conformistă.

Cartea este scrisă într-un limbaj accesibil, familiar, fără termeni academici, cuprinzând informaţii detaliate despre stilul de lucru şi principalele instrumente folosite în relaţia cu presa. Alături de studiile de caz, în cadrul fiecărui capitol există câte o rubrică specială, cu sfaturi şi soluţii la probleme des întâlnite în activitatea de relaţii publice. La finalul cărţii, va exista un dicţionar al termenilor folosiţi de specialiştii de relaţii publice, precum şi diferite „Exemple de materiale de presă” (comunicat, invitaţie, profil de companie).

Într-unul din capitolele cărţii se vor afla 15 reguli generale de cum să lucrezi cu presa. Întrucât am mai dezbătut acest subiect pe blogul IAA si cred ca e foarte important ca si omul de PR, si jurnalistul, sa cunoasca un limbaj comun, deontologic si benefic celor doua meserii, am sa reproduc aceste reguli scrise de Larisa Toader, urmând ca săptămâna viitoare să puteţi citi pe site-ul IAA.ro un material de opinie amplu al Larisei pe acest subiect.

Cum lucrezi cu presa: 15 reguli generale 

1)      Jurnaliştii sunt oameni!
Prin urmare nu-i trata nici arogant, nici umil sau excesiv de familiar! Tratează-i ca pe nişte profesionişti în domeniul lor de activitate, şi la fel te vor trata şi ei. Aşa cum ţie nu-ţi place ca ceilalţi colegi, care nu au pregătire în domeniul PR-ului, să îţi spună ce să faci, nici tu nu considera că îi cunoşti mai bine meseria, decât şi-o cunoaşte el!

2)      Nu da niciodată informaţii telefonice!
De ce? Pentru că „Verba volant, scripta manet![1]”Adică există întotdeauna posibilitatea ca o informaţie transmisă telefonic să fie înţeleasă greşit, din diverse motive: zgomote de fond, un moment de neatenţie din partea destinatarului, o exprimare greşită din partea intervievatului etc. Motivele transmiterii unei informaţii greşite pot fi multe şi greu de identificat, însă rezultatele pot fi mult mai greu de înlăturat. Chiar dacă instituţia de presă, fiind de bună credinţă, hotărăşte să publice o erată, nu este sigur că întotdeauna cititorii informaţiei greşite vor citi ulterior şi erata. 

3)      Nu certa un jurnalist care a publicat informaţii eronate!
Oricine poate greşi, iar felul în care rezolvi această problemă poate transforma un jurnalist indiferent faţă de compania pe care o reprezinţi, într-un prieten sau într-un duşman. Asigură-te că greşeala a fost reparată, fără a insista în pedepsirea jurnalistului „ticălos”! 

4)      Întotdeauna cere datele de contact ale jurnalistului care te-a contactat telefonic pentru a cere informaţii despre clientul tău!
Nu aştepta să îţi trimită datele de contact printr-un e-mail, ci solicită-le în momentul în care te-a contactat. Trebuie să cunoşti numele, prenumele, adresa de e-mail şi mobilul, astfel încât, ulterior, să poţi afla tot ce te interesează despre acest jurnalist (stilul de scriere, articole importante, domenii de interes, sau ce fel de persoană este – de la sursele pe care le ai în presă). Aceste informaţii îţi vor fi de folos în momentul în care transmiţi solicitarea de presă clientului/ şefului. 

5)      Nu-i promite unui jurnalist că trimiţi răspunsul la solicitarea lui în maximum 1-2 ore, chiar dacă ştii că ai un şef/ client foarte deschis la comunicarea cu presa!
Poate că persoana care trebuie să dea declaraţia este într-o şedinţă sau pur şi simplu nu poate fi contactată în acel moment. Dacă ai promis că dai răspunsul într-o anumită perioadă de timp, este mult mai greu să recunoşti ulterior că, de fapt, nu îţi poţi onora promisiunea. În plus, jurnalistul respectiv probabil şi-a făcut o anumită structură de articol în funcţie de promisiunea ta, iar dacă i-ai încurcat programul, să nu te aştepţi la recunoştinţă din partea sa! 

6)      Nu „uita” de solicitarea de presă şi/ sau de jurnalist!
Indiferent că ai reuşit sau nu să iei legătura cu şeful/ clientul, este foarte important să revii la jurnalist cu un mesaj/ telefon, în care să îi spui dacă reuşeşti să obţii sau nu răspunsul la solicitarea sa şi dacă te încadrezi în deadline[2]. Este o chestiune de bun simţ şi de respect faţă de jurnalist! 

7)      Ţine o evidenţă strictă a solicitărilor „pending[3]” şi răspunsurilor acordate deja jurnaliştilor!
O evidenţă strictă a solicitărilor şi a deadline-urilor pentru fiecare te vor ajuta să nu ratezi şansele de comunicare cu presa oferite şi îţi vor atrage simpatia jurnaliştilor datorită respectării deadline-urilor. Păstrarea informaţiilor oferite deja te va ajuta în pregătirea răspunsurilor la solicitările ulterioare, mai cu seamă datorită faptului că sunt deja aprobate. 

8)      Niciodată nu răspunde la o solicitare media fără aprobarea şefului/ clientului, chiar dacă răspunsul respectiv a mai fost trimis jurnaliştilor!
E posibil ca şeful/ clientul să regrete că a dat în trecut acea informaţie şi să dorească să nu o mai difuzeze în viitor. Din acest motiv, este preferabil chiar să ai aprobarea scrisă a clientului/ şefului, pentru a evita discuţiile ulterioare, mai cu seamă dacă este un subiect sensibil. 

9)      Nu trimite răspunsul la o solicitare media şi la alte publicaţii decât cea care a solicitat informaţiile!
Este o greşeală de neiertat, (echivalentă cu difuzarea strategiei de business a clientului către concurenţă). Ambele te pot costa mai mult decât îţi poţi imagina! Dacă „ai trădat” încrederea jurnalistului în acest fel, cu mare greutate vei mai reuşi să o câştigi! 

10)  Asigură-te că jurnalistul ştie pe cine trebuie să citeze!
Trimite întotdeauna răspunsul împreună cu numele întreg al persoanei care va fi citată, funcţia şi fotografia aprobată de ea; în caz că nu trimiţi o fotografie, jurnalistul va căuta în arhiva proprie şi va publica una care s-ar putea sa nu fie mulţumitoare pentru client/ şef. (în caz că persoana citată este bărbat, e posibil să nu acorde importanţă acestui aspect, dar dacă este femeie, publicarea unei fotografii nepotrivite se poate transforma într-un adevărat dezastru, manifestat prin mustrări sau chiar prin pierderea clientului). 

11)  Nu te enerva pe jurnalist!
Dacă, după ce „ţi-ai dat sufletul” să obţii anumite informaţii, ţi-ai bătut şeful la cap să îţi aprobe răspunsul şi ai căutat 2 ore prin arhiva firmei pentru cea mai potrivită fotografie, descoperi a doua zi că declaraţia nu a apărut, evită prima reacţie – aceea de a pune mâna pe telefon şi „a-l face cu ou şi oţet” pe jurnalistul care te-a pus la muncă inutil! E o reacţie greşită, deşi poate îndreptăţită! De cele mai multe ori nu este vina jurnalistului! Ca şi tine, şi el are şefi şi, de cele mai multe ori, planurile lui nu se potrivesc cu cele ale şefului. Poate el a dorit, cu bună credinţă, să realizeze un material, însă i-a venit ordin „de sus” să realizeze altul, în funcţie de „necesităţile” de moment ale Redactorului Şef sau ale patronului trustului, sau în funcţie de ceea ce s-a decis la şedinţa de redacţie. Eventual, poţi discuta calm cu jurnalistul pentru a afla care au fost motivele care au determinat neapariţia materialului şi dacă vor mai exista şanse să apară ulterior – cu siguranţă vei avea de dat explicaţii clientului/ şefului. 

12)  Evită atitudinea de genul „De ce să fac eu treaba jurnalistului şi el să încaseze banii?”, în momentul în care primeşti o solicitare de presă
Este un sistem de gândire total greşit! Trebuie să vezi fiecare solicitare de presă ca pe o oportunitate de promovare gratuită a companiei. În momentul în care pregăteşti un material de presă bine scris pentru un jurnalist, ai de câştigat de două ori: în primul rând, pentru că îi uşurezi munca jurnalistului, astfel că poate folosi paragrafe întregi din răspunsul tău; prin urmare, ţi-l apropii foarte mult, iar pe viitor, când va trebui să scrie despre industria din care face parte compania ta/ clientul tău, cu siguranţă îţi va cere părerea, deci compania va fi recunoscută ca specialist în domeniul său de activitate. În al doilea rând, la fel de important, îţi promovezi compania/ clientul în presă, pentru că un material bine scris poate fi publicat integral. 

13)  Nu cere niciodată să vezi materialul scris de jurnalist,  înainte de a fi publicat!
Este una dintre cele mai mari greşeli, care îţi pot submina relaţia cu presa! Cum ar fi dacă un jurnalist ţi-ar cere să vadă comunicatul de presă pe care intenţionezi să îl trimiţi, ca să se asigure că are informaţii relevante?! Pe lângă faptul că un jurnalist care se respectă nu va accepta nici un fel de cenzură din partea ta, prin această solicitare îi demonstrezi jurnalistului că nu ai încredere în capacităţile lui. Dacă i-ai transmis, în scris, informaţii clare şi concise, cu siguranţă vor apărea corect şi în materialul scris de jurnalist. Iar dacă un jurnalist hotărăşte el singur să îţi trimită un articol ca să-l verifici (Aleluia!), mulţumeşte-te să te asiguri că informaţia publicată este corectă, fără a încerca să îi schimbi stilul de redactare. 

14)  Cultivă o relaţie informală/ amicală cu jurnaliştii
Acest lucru este foarte uşor de făcut, pentru că şi jurnaliştii sunt interesaţi să se împrietenească cu „sursele”. Prin urmare, o relaţie amicală este reciproc avantajoasă! În cadrul întâlnirilor informale poţi afla lucruri deosebit de importante despre jurnalist şi despre publicaţie, atât în ceea ce priveşte domeniul profesional, cât şi cel personal. Toate aceste informaţii te vor ajuta să pregăteşti o comunicare proactivă eficientă cu presa. 

15)  Nu te supăra pe un jurnalist care te-a evitat, trimiţându-i solicitarea direct clientului/ şefului!Orice jurnalist a fost învăţat să obţină informaţia cu orice preţ şi să intre pe geam, dacă a fost dat afară pe uşă! Prin urmare, dacă şi-a dat seama că cea mai scurtă cale de a obţine o informaţie este aceea de a apela la directorul general, cu siguranţă te va ocoli mereu. În acest caz greşeală nu este a jurnalistului, ci a clientului/ şefului care ar trebui să instituie anumite reguli de comunicare cu presa şi să le respecte.

[1]. “Vorba zboară, scrisul rămâne”!, proverb latin

[2] Termen limită până la care trebuie finalizat un proeict

[3] Care aşteaptă o rezolvare.

0

Un PR profesionist

Ma tot gandesc de ceva vreme sa scriu pe tema PR-ului si de ce nu se face inca in mod profesionist in Romania…Ar fi fost grozav sa pot scrie ceva de bine, dar nu, experienta de zi cu zi, intr-un business in care colaborez indeaproape cu oamenii de PR, imi ofera o paleta diversificata de exemple negative, din sfera NOT! Pornind de la scrierea comunicatelor si pana la telefonul disperat pe care il primesc dupa doua zile de la primirea acelui comunicat, cu intrebarea ”Poate sa apara ceva si la dvs pe site?” - ati putea spune ca, zilnic, ma distrez copios la serviciu, intrebandu-ma parca retoric “Ce-o fi in capul acestor oameni? Dar in capul sefilor acestora?”

Tot astept vremurile in care PR-ul nu va mai fi contorizat doar cantitativ, masurat cu rigla si laudat in nestire in studii de caz in care se precizeaza la loc de cinste de cate publicatii, site-uri sau televiziuni a fost preluat un comunicat. Bineinteles, conteaza si acest aspect, e bine sa ai o monitorizare a reflectarii tale in presa, dar nu e mai important unde ai aparut, care a fost abordarea, cat de bine a dat la imaginea ta sa declari niste chestii foarte tari acolo unde este publicul tau? Nu este o intrebare retorica, va las sa va ganditi. Si mai ganditi-va la cateva lucruri care nu se fac in relatia PR – jurnalist:

1. Nu suna de o mie de ori jurnalistul ca sa il intrebi daca publica comunicatul tau de presa. De fapt, frumos ar fi sa nu intrebi niciodata asa ceva. Poti, in schimb, sa te asiguri ca mail-ul a fost primit, daca informatia e clara si daca mai are nevoie de alte elemente in vederea alegerii celei mai bune abordari, cu cele mai potrivite surse din compania pe care o reprezinti. 
2. Tonul vocii tale cand si daca dai acest telefon trebuie sa fie normal, nici imperativ, nici rugator. Nici un jurnalist nu va fi impresionat daca il amenimti sau daca te milogesti de el motivand ca vei fi mustrat de sef daca nu apare materialul. Este cu atat mai penibil cand astfel de lucruri se intampla cu cineva cunoscut, poate chiar amic, care sub pretextul prieteniei, crede ca poate cere orice favor. (Poate ca presa este azi acolo unde este din prea multe favoruri facute la unul sau la altul.)  
3. Mi-e dor de acele comunicate altfel, care vin foarte rar. Doar ca pentru a scrie un comunicat de presa altfel e nevoie de timp, imaginatie, intelegere, curaj, lucruri de care cele mai multe agentii nu beneficiaza, atunci cand s-au obisnuit sa lucreze ca la fabrica, pe banda rulanta. Insa poate ca timpul va regla si acest aspect, poate in viitor nici nu se vor mai folosi. Cred ca jurnalistii ar fi incantati sa nu mai primeasca zeci de mailuri cu citate nefolositoare, care le blocheaza inboxul.
4. Comunicarea deschisa, onesta, in interesul publicului este ceea ce apreciaza si asteapta cei mai muti jurnalisti. Daca veti comunica “uman”, dupa principiu “ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”, o sa vedeti ca veti renunta la multe obiceiuri proaste ale PR-ului de azi.
5. Nu in ultimul rand, nu va fie teama sa aveti pareri, sa citit carti de specialitate noi, sa observati oamenii care stiu sa motiveze si sa inspire si care “fac treaba sa mearga”. PR-ul, la fel ca intrega lume, se schimba incontinuu, deci nu ramaneti cantonati in metehne vechi, nu credeti in retete si nu va fie teama sa experimentati. Nu va fie teama de sefii care va cer chestii invechite, contrar parerilor voastre si vremurilor in care traiti. Vad din ce in ce mai mult oameni dispusi sa renunte la propria gandire si la propriul sistem de valori doar pentru a-si pastra un job si a-si mentine un statut cu care s-au obisnuit. Stiu, vremurile sunt grele, pierderea unui job poate fi tragica, dar pentru unii, a avea o constiinta curata e cel mai important lucru. Doar pentru unii, pentru putini…
6. Cred ca daca omul de PR s-ar pune in “papucii” jurnalistului cand scrie un comunicat de presa,  l-ar scrie mai bine. Daca s-ar putea pune in locul cititorului obisnuit, ar fi grozav, pentru ca trebuie sa te intrebi doar atat: what’s in it for me?
7. Inteleg jobul de PR si il respect. Imi dau seama ca e greu sa fii un PR bun. Dar, ca in orice lucru pe care il incepi, daca il faci cu drag, cu intelegere fata de oameni, logic si cu simtul raspunderii, totul va fi bine.

In the end, everything will be alright.

1

Cum faci ca o ştire de CSR să apară în presă. Mic ghid de bune practici

Discuţia despre rolul presei în probleme de CSR din cadrul conferinţi internaţionale de CSR mi-a deschis apetitul de a scrie şi eu câteva rânduri pe acest subiect. Sunt în asentiment cu Cristina Simion, Managing Director la Edipresse AS, când spun că o colaborare mai bună între comunicatorii acestor proiecte şi jurnalişti ar duce la promovarea mai multor iniţiative relevante de CSR în presă şi – adaug eu – la acumularea a mai puţine frustrări de ambele părţi. De ce spun asta? Pentru că acţiunile de CSR sunt încă privite cu reticenţă de mass media, în condiţiile unei promovări cu lipsuri din partea specialiştilor în comunicare. Aceştia se plâng că mass media nu sunt interesate de iniţiativele lor sau că le prezintă trunchiat, selectând numai anumite informaţii, în timp ce jurnaliştii le cer să nu mai trimită comunicate pline de şabloane şi stereotipii şi să încerce să comunice în alt mod lucruri cu adevărat relevante pentru public. Bine spunea Cristina Simion: faceţi ceva cu adevărat unic şi veţi ajunge în prime time.

Când vorbim despre CSR şi despre cum sunt reflectate aceste iniţiative în mass media trebuie să înţelegem foarte clar câteva aspecte:

Nu toate acţiunile de CSR sunt ştiri, nu toate pot să apară în presă, mai ales că numărul lor a crescut în ultimul an şi au început să aibă un caracter repetitiv. Jurnaliştii caută să obţină informaţii mai de profunzime atunci când primesc un comunicat despre o acţiune de CSR a unei anumite companii: vrea să vadă „o istorie” a modului în care corporaţia respectivă s-a comportat de-a lungul timpului faţă de toţi cei cu care interacţionază, caută să găsească o logică şi o coerenţă a discursului CSR, urmăreşte declaraţiile CEO-ului, se interesează cum sunt trataţi angajaţii. Astfel, dacă acea companie are o hibă, jurnalistul o va afla şi o singura acţiune de CSR nu va schimba imaginea deja creată. De aceea, este important ca jurnalistul să nu fie minţit sau manipulat, pentru că mai devreme sau mai târziu, adevărul se va afla.

În cazul unei companii cu reputaţie impecabilă şi cu proiecte de CSR ce au impact mare la public, mai mult ca sigur că, la un moment dat, ea va fi subiect de ştire, poate chiar în prime-time. Oricum, jurnalistul sesizează destul de repede când o companie face acţiuni de CSR doar pentru că e trendy şi doar pentru imagine. De obicei, companiile care dezvoltă proiecte sustenabile de mult timp şi şi-au însuşit acest lucru ca model de business nu „se laudă” cu astfel de proiecte, pentru că ele sunt normale.

Cineva spunea la conferinţă că o acţiune de CSR sprijinită de o vedetă va ajunge ştire sigur. Nu întotdeauna. Depinde cine este publicul tău ţintă şi ce face vedeta asta, până la urmă. Şi mai este un aspect aici – depinde dacă vorbim despre Camelia Şucu, de exemplu, sau despre Simona Sensual.

De cele mai multe ori, publicarea unui material despre o acţiune de CSR nu depinde doar de jurnalist. Deciziile de cum se abordează o ştire şi dacă e de interes pentru public o ia un editor, un şef de departament, un redactor şef sau un publisher. Am văzut multe cazuri în care jurnalistul a prezentat în şedinţă entuziast o astfel de acţiune, iar răspunsul superiorilor săi a fost „ăsta este PR!”. În cazul cel mai bun apare o ştire de coloană, iar informaţiile despre iniţiatorul campaniei nu vor fi publicate din acelaşi motiv: este considerat PR, plus din raţiuni de spaţiu şi relevanţă.

Foarte important este să ştii să targetezi bine comunicarea acestor acţiuni. Nu toate sunt interesante şi pentru un generalist, şi pentru un ziar de nişă, şi pentru o revistă cu cine ştie ce profil. Dar aici se greşeşte, de cele mai multe ori. Oamenii de comunicare sunt disperaţi să bage ştirea, de teama că apoi nu iese socoteala. Deci cantitate, nu şi calitate! Până la urmă care componentă  e mai importantă pentru voi? Soluţii, oricum, există: publicaţii şi site-uri de specialitate, fie numai despre CSR, fie care cuprind şi componenta de CSR. Asta nu înseamnă că un comunicat sec, cu multe declaraţii de la oficiali şi cu două pagini de informaţii suplimentare despre companie vor avea „intrare” chiar şi acolo unde există deschidere. Cu cât proiectele de CSR sunt mai inovatoare, cu cât ele demonstrează un interes constant şi „aşezat” din partea companiei, cu cât sunt comunicate mai uman şi mai diferit decât marea majoritate şi cu cât se doreşte mai mult colaborarea cu jurnalistul în interesul publicului, cu atât vom vedea mai multe ştiri de CSR în presă.

I hope it helps!

0

Sâmbătă, 27 septembrie, să alergăm alături de Petrom, la cros

Petrom a făcum multe pentru comunitate în ultimul an. Dovadă stă raportul lor postat pe site, pe care eu l-am consultat în detaliu. Sunt la curent cu activităţile pe care le desfăşoară şi le îndrăgesc, pentru că vin în sprijinul oamenilor obişnuiţi. Ei sunt cei care amenajează parcuri în oraşele României, plantează copaci în zonele inundabile, construiesc case şi chiar şi piste pentru biciclete. Bineînţeles, nu sunt singurii care fac acest lucru, dar auzind de cel mai recent eveniment care va avea loc la iniţiativa Petrom şi care îi afectează pe biciclişti, nu am putut să rămân indiferentă. Şi asta pentru că ştiu cât de importantă este orice bucăţică de pistă, eu mergând aproape zilnic cu bicicleta la serviciu.

Participarea la un cros nu mă încântă în mod deosebit (asta doar pentru că prefer alt fel de sporturi), dar pentru o promisiune aşa de tentantă pe care ne-o face Petrom, s-ar putea să mă „înham” la un cros de câţiva kilometri prin Bucureşti. Organizatorii promit la cea de-a patra ediţie a Crosului Petrom: „Pentru fiecare alergător la Cros, Petrom construieşte un metru de pistă de biciclete!” Cu cât mai mulţi alergători la cros, cu atât mai mulţi metri de pistă pentru biciclete! Startul se dă la ora 11:00, din Piaţa Charles de Gaulle.

Eu zic că merită să participăm într-o duminică dimineaţă, ca să facem puţin sport, să cunoaştem câţiva oameni noi, să punem umărul la o iniţiativă civică. Nu în ultimul rând, Petrom va oferi premii participanţilor! J

Crosul este organizat de agenţia Pastel Age.

0

Kinofest gazduieste “AVON Movie for Life” – o competitie de scurtmetraj pentru sustinerea “Campaniei impotriva cancerului la san”

Sub deviza “Afla ca esti bine!”, AVON Cosmetics Romania si Kinofest, primul festival de film digital din Romania, organizeaza competitia de scurtmetraje “AVON Movie for Life”. Participantii pot trimite creatiile lor pana duminica, 4 octombrie intrand aici. Primele trei cele mai bune scurtmetraje vor fi recompensate cu premii in valoare totala de 3.000 de euro.

Cea de-a treia editie a Festivalului International de Film Digital Kinofest, programata sa se desfasoare la sfarsitul lunii octombrie (22 – 24 octombrie), la The Light Cinema, va gazdui anul acesta o competitie speciala dedicata “Campaniei impotriva cancerului la san”.

“AVON Movie for Life” provoaca realizatorii romani de film, fie ei profesionisti, studenti sau amatori, la crearea unui scurtmetraj cu o poveste puternica, emotionanta, care sa ilustreze cat mai bine mesajul “Afla ca esti bine”. Filmele trebuie sa fie originale, sa respecte tema concursului si sa nu depaseasca 7 minute.

Creatiile admise in competitie vor putea fi vizionate si votate online de catre public timp de 2 saptamani (intre 5 si 20 octombrie), urmand ca pe 22 octombrie acestea sa fie evaluate de un juriu profesionist.

In final, scurtmetrajele vor rula in deschiderea Festivalului International de Film Digital Kinofest, in timp ce primele trei cele mai bune filme vor fi desemnate prin media notelor acordate de public si, respectiv, de jurati.

Cei care doresc sa participe la “AVON Movie for Life” pot trimite filmele lor pana pe 4 octombrie prin intermediul canalului dedicat de pe Transfer.ro, prin posta, pe suport CD sau DVD, la adresa OP 22, CP 126, Bucuresti.

Mai multe informatii despre “AVON Movie for Life”, dar si legate de celelalte trei competitii consacrate din cadrul Festivalului International de Film Digital Kinofest, “Animatie”, “Fictiune” si “Micromovie”, se regasesc pe website-ul festivalului.

Extra info

Kinofest este primul festival de film digital din Romania. Avand misiunea de a promova artele in randul publicului prin intermediul filmului independent, al creatiei video si new media, Kinofest isi propune sa sustina tinerii producatori si artisti de film, dar si creatiile lor – film, muzica si productii vizuale.

“Campania impotriva cancerului la san” a fost initiata in 2002 de Avon Cosmetics Romania, reusind pana in prezent sa educe si sa faca constiente de gravitatea bolii mai mult de 80% din femeile care traiesc in Romania.

0

Ciclopromenada 3, vineri noapte, de la ora 24

A treia ediţie a Ciclopromenadei va avea loc vineri noapte, 11 septembrie, cu începere de la ora 24. Întâlnirea tuturor celor care vor să participe la această plimbare nocturnă se întâmplă la ora 23:30, la scena ONGFest, în spatele Muzeului de Istorie din Strada Franceză.

Traseul pe care îl vom parcurge va fi următorul: Cal. Victoriei – P-ţa Naţiunile Unite – Spl. Independenţei – Bd. Cantemir – Parcul Tineretului – Bd. Şincai – Bd. Nerva Traian – Bd. Unirii – P-ţa Alba Iulia – Bd. Unirii – P-ţa Unirii – P-ţa Universităţii – P-ţa Romană – P-ţa Victoriei – P-ţa Charles de Gaulle – Bd. C. Prezan – P-ţa Presei Libere – retur prin P-ţa Victoriei – Cal. Victoriei

Vor exista şi câteva puncte de oprire a câte 5 minute la: Parcul Tineretului (la terenul de baschet, vizavi de Liceul Şincai), P-ţa Alba Iulia, P-ţa Presei Libere.

La Piaţa Presei, MaiMultVerde va oferi apă.

După traseu, bicicliştii sunt aşteptaţi la Scena ONGFest pentru un schimb de impresii. Mai multe detalii puteti citi pe bicla.ro.

Ciclopromenada este o plimbare nocturnă organizată de un ciclo-iubitor, George Hari Popescu, căruia i s-a alăturat şi echipa Cicloteque.

Detalii despre traseu, despre echipamentul necesar mersului pe bicicletă pe timp de noapte, despre organizarea întregului eveniment găsiţi aici.

Cred ca este destul de clar că m-am decis să particip şi eu la această ediţie. Până acum, mi s-a părut că plimbarea era fixată mult prea târziu în noapte. Îmi place să pedalez când se mai eliberează străzile, normal, dar pentru a fi luaţi în serios de şoferii impertinenţi din trafic ar trebui ca ei să ne vadă în timpul zilei şi să fie conştienţi de prezenţa noastră în trafic. Sunt sigură că aţi observat că de când s-a întors lumea din concediu e mult mai aglomerat în Bucureşti decât a fost în perioada verii şi sunt foarte mulţi şoferi neatenţi. O campanie de informare în rândul şoferilor cred că ar ajuta, la fel şi în rândul bicicliştilor (realizată cu ajutorul Poliţiei Rutiere), pentru că trebuie să găsim o formulă de a împărţi aceleaşi străzi din moment ce condiţii specifice pentru mersul pe bicicletă nu prea există în Bucureşti.

0

Să semnăm pentru a obţine o zi liberă!

“Federaţia Urmează-ţi pasiunea” a demarat o campanie prin care militează pentru o zi liberă, dedicată pasiunilor fiecăruia. Motivând că românii sunt printre europenii cu cele mai puţine zile libere, federaţia şi-a propus să strângă semnături de la cetăţeni, astfel încât a treia vineri din luna septembrie să fie declarată sărbătoarea naţională a pasiunilor.

Întrucât mi s-a părut o idee bună şi nu mi-ar strica nişte zile în plus de la statul român , m-am gândit să promovez acest demers pe blogul IAA. Iată detaliile campaniei care ia startul duminică, 13 septembrie. Atunci începe strângerea de semnături. Între orele 16.00 şi 20.00, în mai multe locuri din capitală, printre care Herăstrău, Cişmigiu, Hard Rock Cafe, cei care au sau care cochetează cu o pasiune, pot fi alături de militanţii mişcării la: jonglerii, offroad, fotografie, muzică, motociclism, retro-cars, desen, rock, cursuri de gătit, degustare de vinuri sau skating.

Totodată, există posibilitatea de a semna această petiţie online AICI şi AICI.

pasiunea mea din această vară

“Petiţia nu va rămâne un demers singular, ci va fi însoţită de o serie de acţiuni menite să sensibilizeze atât oamenii pasionaţi care pot deveni susţinătorii acestei cauze, precum şi autorităţile de care depinde punerea ei în practică”, promit promotorii acestei iniţiative.

Doru Panaitescu este preşedintele acestei federaţii, lucru care nu ne surprinde, unii dintre noi cunoscând pasiunile pentru sport extrem ale lui Doru.

Extra info

Potrivit statisticilor, europenii au, în medie, 13 zile libere anual. În rândul ţărilor în care legea acordă cele mai multe zile libere intră Portugalia, Ungaria, Suedia sau Belgia. Acestea sunt urmate de Bulgaria şi Austria cu câte 13 zile. Grecii, francezii, nemşii şi cehii au anual, la fel ca noi, câte 12 zile libere.

0

Absolvenţii Modulului I a Şcolii IAA au petrecut până dimineaţă

Petrecerea de absolvire a studenţilor din seria a 4-a a Modulului I din cadrul Şcolii IAA de Marketing şi Comunicare a avut loc joi seara, 23 iulie, în clubul El Comandante.

Aceştia au primit, la începutul serii, diplomele de absolvire, care au fost înmânate de Felix Tătaru, Preşedintele IAA România. S-au ţinut câteva discursuri de sfârşit, profesorii Şcolii IAA luând, pe rând, cuvântul.

Victor Dobre, Director Executiv al IAA România, dar şi profesor la cursul de Comunicare din cadrul Şcolii IAA, a rezumat impresia sa generală despre această generaţie de absolvenţi, dar a dat şi feedback pe temele finale. Vizibil emoţionat, Victor Dobre a menţionat că sediul IAA va avea întotdeauna uşile deschise pentru foştii studenţi şi că relaţiile de prietenie construite în decurs de cinci luni să continue şi în viaţa profesională.

Apoi, au luat cuvântul profesorii Şcolii + Dan Petre (D&D Research), Afrodita Blasius (Bridge Communication), Mirela Angelescu (DDB Bucureşti), Cristina Gheorghe (The Network). Toţi au felicitat proaspeţii absolvenţi, le-au mulţumit pentru feedback-urile constructive oferite la curs, care le vor oferi direcţii de a îmbunătăţi formatul Şcolii, unic în lume în acest moment, şi i-au invitat ca, pe viitor, să urmeze cursurile Modulului II, care se adresează persoanelor din middle management.

Nici studenţii nu au fost mai prejos. În semn al preţuirii şi respectului pe care i-l poartă, nu s-au ţinut discursuri, în schimb fiecare profesor a fost “răsplătit” cu câte un portret caricatură, semnate de Cezar Petry Reacţiile au fost pe măsură!

Petrecerea a început, deci, şi a ţinut până la o anumită oră din noapte, destul de nepotrivită sculatului de dimineaţă pentru a ajunge la serviciu. N-am auzit, însă, să se fii plâns cineva, iar din câte ştiu eu, toţi absolvenţii Şcolii sunt la muncă azi, probabil cu gândul la atmosfera grozavă de aseară.